Istoricul raliurilor de la Cluj
Automobiliştii români s-au aflat printre cei dintâi performeri la nivel mondial, România fiind a şasea țară din lume (după Franța, S.U.A., Anglia, Germania şi Italia) care a organizat curse de automobile. La 5 aprilie 1904 un grup de pasionați ai automobilului şi ai competițiilor automobilistice din București s-a întrunit, în saloanele Hotelului Bulevard, a hotărât și a semnat actul de înființare a Automobil Clubului Român. Printre membrii fondatori se număra Mihai Șuțu-președinte onorific, prințul George Valentin Bibesu–președinte, Bazil G. Assan (deţinătorul automobilului cu numărul 1 din Romania)–vicepreședinte și Alexandru Darvari – secretar și casier. Automobil Clubul Român a fost al zecelea club automobilistic în Europa.

În 1904 s-a desfășurat și prima cursă automobilistică din România, București-Giurgiu și retur, pe distanța de 120 km. În echipajul prinţului Bibescu a participat la cursă și o femeie, Marta Bibescu, prima conducătoare auto brevetată din România. Nouă maşini s-au înscris în competiţie, şase au reuşit să ia startul şi doar patru au ajuns, din nou, la Bucureşti.
A fost „o năprasnică întrecere”, cum au denumit-o ziarele timpului, câștigător fiind George Valentin Bibescu. Acesta a fost, practic, primul raliu organizat în România. În perioada interbelică şi apoi după război, până la mijlocul anilor ’70, erau foarte populare cursele de viteză, desfășurate, în lipsa unor circuite, în centrele marilor oraşe, dar şi pe traseele de viteză în coastă. Clujul se înscrie cu glorie în această tradiţie a motorsportului românesc.
Cursa de pe Feleac era celebră, figura în Campionatul European de Munte încă din 1930. Timpul stabilit aici de Hans Stuck, in 1938, pe un Auto-Union, 2 minute 56 secunde, este record absolut, nu a putut fi doborât niciodată.
Este interesant de precizat că Auto-Union a fost precursorul automobilelor Audi, acest nume fiind, de fapt, acronimul de la Auto Union Deutsche Industrie.

Au urmat, apoi, câteva etape de viteză in coastă la Baişoara şi, mai târziu, etape ale Turului Europei, care trecea prin judeţul Cluj pe o parte dintre probele deja consacrate în Raliul Avram Iancu, raliu care a debutat în 1975. De atunci si până în 1981 au fost organizate patru etape ale acestei competiții.
Unul dintre câştigători (în calitate de copilot), Mihai Avram, işi aminteşte de acele vremuri: „Cea mai plăcută amintire şi senzaţie trăită de mine rămâne câştigarea Raliului „Avram Iancu” în 1981, alături de prietenul şi colegul meu „Iţă”Mureşan, când am reuşit să lăsăm în urmă întreaga armată a uzinei din Piteşti. Raliurile organizate în anii aceia erau de cu totul altă factură decât cele de azi. Se parcurgeau 1000-2000 km, se concura mult timp noaptea, service-ul ţi-l aşezai unde credeai că e mai util şi aşa mai departe… În anii ’70 eram student la Bucureşti la arhitectură.
Abia în ’76, când am revenit la Cluj, am luat contact cu sportul ăsta, iar din ’77 am inceput să concurez la orice! Aşa am reuşit, incet-incet, să ajung sus, făcând de toate: îmi preparam singur motoarele, am început să pun umărul la organizare, iar dupa ’89 cu, din păcate, dispăruta asociaţie „Autopromoţional”, am organizat efectiv, de la A la Z, etapa clujeană”.
A urmat apoi o pauză de cinci ani, iar din 1987, până în 1995 (cu excepţia anului 1989) şi apoi, din nou, din 1997 până în 2002, Raliul „Avram Iancu” a fost organizat, cu consecvenţă, în fiecare an, fie pe asfalt, fie pe macadam. Unul dintre organizatorii de atunci (şi de acum), Adrian Fodor descrie acea perioadă: „Eram câţiva pasionaţi, implicaţi toţi în motorsport, piloţi, copiloţi, arbitrii, organizatori, care ne-am reunit şi am format „Autopromotional Cluj”, asociaţie non profit care a organizat mai multe etape de raliuri, viteză în coastă şi diverse curse judeţene. Cea mai importantă cursă era, binenţeles, Raliul „Avram Iancu”, raliu de referinţă în Campionatul Naţional, cunoscut în special pentru probele pe macadam, lungi şi foarte tehnice. Sunt binecunoscute de fanii motorsportului probele „Şoimu”, „Dumitreasa”, „Poiana Horii”, „Dobruş”,
probe de 25-35 de kilometri.
Una dintre probele cele mai cunoscute şi apreciate de public era „Superspeciala” din Făget, care a primit mai multe nume în funcţie de sponsorul raliului. Pe „Superspecială” erau mii de spectatori, era proba cea mai accesibilă, cu vizibilitate pe distanţă mare, cu multe treceri, de mare viteză, era o proba pe placul piloţilor şi a publicului. Şi mai avea un avantaj: putea fi configurată în mai multe moduri, ceea ce era interesant pentru concurenţi şi spectatori”.

În 1999, în paralel cu Raliul „Avram Iancu”, a fost organizat Raliul „Timken 100”, un raliu de succes care a adunat mii de oameni pe marginea probelor speciale, o mărturie a interesului excepţional al clujenilor pentru sporturile cu motor în acel deceniu. Din 2003, până în 2011, au fost organizate la Cluj în fiecare an etape ale Campionatului Naţional de Raliuri, dar cu alt nume, „Mobil 1 Rally” in 2003 şi 2004 şi „Raliul Clujului Mobil 1” sau „Raliul Clujului Star Lubricants” din 2005 până în 2011.
În 2007 şi 2008 titulatura „Raliul Avram Iancu” a revenit, deoarece Campionatul Naţional de Raliuri a programat la Cluj câte două etape. Cele desfășurate pe macadam, organizate de „Danny Ungur Racing”, s-au numit „Raliul Avram Iancu – Ecomax”. Acum, echipa care a organizat în anii ’90 sau după 2000 etape ale Raliului „Avram Iancu”, care a organizat Raliul „Timken 100” sau Transilvania Rally Show, revine cu un nou proiect: Transivania Rally 2012, un raliu care se raportează la toată această istorie automobilistică a Clujului.
CÂȘTIGĂTORI LA CLUJ